Facultatea: necesitate, opțiune sau reflex social?

Seria Wind of Change. Nr. 1.

Există o presiune serioasă asupra tinerilor să urmeze o facultate. În cazul României, suntem mult sub normele europene*. Și pe lângă presiunea dată de comparația cu niște norme externe țării noastre, mai apare și presiunea de statut din partea familiei. În acest context, întrebarea care apare este dacă aceste norme ar trebui urmate automat sau dacă ar fi util să le privim mai nuanțat. E ca și cum, la nivel individual, compar un frate cu altul și consider că e mai prejos cel care nu are facultate…

Avem cu adevărat nevoie de atât de mulți absolvenți?

Întâmplarea face să lucrez în perioada aceasta cu câteva persoane care au dificultăți de a-și găsi un rol pe domeniul de la facultate (23–32 ani). Știe toată lumea că în acele domenii nu mai sunt căutați specialiști, că piața e în schimbare etc. Pe de o parte, e normal să ai mai mulți absolvenți, se va face ulterior o triere a celor care își doresc să rămână cu adevărat. Pe de altă parte, când pâlnia de intrare e foarte mare, iar pâlnia de selecție prea mică, e destul de clar că nu utilizăm bine „resursele”, individuale și sociale.

De ce ajung tinerii la facultate?

Unii ajung în facultate pentru că a existat o presiune de undeva. Alții pentru că au credința că pot avea job doar dacă fac facultate. Alții pentru că le e frică să rămână pe lângă, chiar și atunci când nu știu ce își doresc.

Aceste motive nu sunt greșite în sine. Dar ele pot conduce la alegeri nesustenabile, făcute mai degrabă din frică sau conformare decât din claritate.

Presiunea de a face o facultate, poate duce la o alegere greșită.

Una dintre erorile de gândire este că facultatea îți va aduce mai mulți bani. În anumite domenii este adevărat, există anumite profesii unde nu te poți angaja fără facultate. Însă realitatea ne arată că piața muncii este schimbătoare. Iar cineva specializat într-un hard skill poate câștiga în acest moment mai mult decât cineva cu facultate, ex. un electrician bine pregătit.

Dar dacă mergi la facultate fără să știi ce vrei să obții și fără să înțelegi ce ți se potrivește, cel mai probabil vei renunța pe parcurs. Aproape 50% dintre cei care se înscriu la facultate în România ajung să nu finalizeze*… Desigur, depinde de tipul de facultate.

Alternativele sunt subevaluate

Uneori, părinții pun presiune pe tineri să urmeze o facultate, când ar putea urma o post-liceală sau o formare de mai scurtă durată, care ar aduce o specializare mai rapidă, poate mai practică, care să asigure o angajabilitate mai accelerată. Și pun presiune uneori doar pentru că sunt tributari unor convingeri moștenite care devalorizează studiile altele decât cele universitare. Bucătar, patiser, agent de poliție, electrician, instalator, asistent medical, jandarm și tot așa sunt profesii care merită mai mult valorizate. În plus, multe dintre aceste profesii pot fi continuate ulterior cu o facultate care să extindă perspectiva.

Dacă ai făcut un liceu teoretic, cel mai probabil că vei merge spre facultate.
Dacă ai făcut un liceu tehnologic, nu ești încurajat să mergi spre facultate, deși poate ai avea capacitatea. Mediul ți-a pus o etichetă. Greu de dat jos, de cele mai multe ori.

Cert este că, după liceu, dacă nu ieși cu un tip de specializare, ar fi util să obții una. Prin facultate, post-liceala sau alt tip de formare.

O să ziceți că unii antreprenori nu au facultate. E corect. Este natura antreprenoriatului să meargă mult pe trăsăturile de personalitate ale antreprenorului, precum inițiativa, curajul sau deschiderea către nou, dar și pe abilitățile soft ale acestuia (negociere, comunicare etc.). Dar și aici, ulterior, antreprenorul va avea nevoie să își dezvolte competențe specifice (ex. vânzări, marketing, management etc.).

Facultatea nu garantează un job.

Cunosc cazuri de persoane care, deși au facultate, nu lucrează nici în prezent, la aproape 10 ani distanță.

Facultatea deschide mințile, te invită să îți construiești o carieră. Dar ca să deschidă în direcția corectă e nevoie de mai multe condiții. Una dintre ele este să se potrivească cu profilul individului. Alta este ca individul să formeze pe parcurs abilități soft ce țin de profesia respectivă și încrederea că își poate contura o carieră.

În plus, sunt anumite profesii unde facultatea singură nu asigură angajarea, specializarea apărând la masterat sau prin formări sau examene ulterioare (ex. Psihologie, Medicină, Drept).

Momentul este important.

Nu toți cei care pot urma o facultate trebuie să o facă imediat. anumite facultăți au nevoie de formarea unei intenții ca să îi susțină motivați în facultate, indiferent de ce obstacole dau pe parcurs (vezi cei 50% care renunță). E mai ușor să faci o facultate când mintea e la nivel optim și poate încă nu ai copii. Dar rămâne cu tine o facultate pe care o faci cu intenție.

Nu neapărat trebuie să își ia un gap year. Nu toți pot duce emoțional și financiar o astfel de decizie.

Nu toți sunt potriviti pentru facultate.

Oricât de mult ne-am dori ca toți să urmeze un învățământ superior, nu se poate ca toți să îl urmăm. De ce? Pentru că un învățământ superior presupune o dorință interioară de a aprofunda un domeniu anume, de a pătrunde mai departe de ce se vede în plan concret. Ori nu toți au această dorință, această aplecare spre gândire, abstractizare și reflecție. Asta nu îi face pe ceilalți mai prejos, ci doar orientați spre aspecte mai practice ale unui domeniu. Tipologia de personalitate contează.

Privind spre viitor

Acum, sigur e nevoie să ne uităm și la contextul mai larg în care ne aflăm. În care nu vorbim doar de alegerea unei instituții sau unui model de învățământ, ci ne uităm la relevanța procesului de învățare. În contextul în care genAI face cu ochiul pentru unii și îi sperie pe alții, modelând munca și procesele de învățare, e necesar să ne uităm spre cum va arăta educația de acum înainte.

Mă reîntorc la titlu și mă întreb din nou. Facultatea: pentru cine, când și cu ce scop?

* România are cei mai puțini absolvenți de studii superioare din Uniunea Europeană. Doar 17,4% dintre românii cu vârsta între 25–34 de ani au studii superioare, conform Eurostat.