

Azi este ziua lui Brâncuși și nu vreau să o las să treacă fără să scot în față unul dintre liderii-esență care, prin propria lor ființă, au influențat umanitatea.
Esențializarea pe care Brâncuși o aduce în opera sa o găsesc spectaculoasă. Iată un model de leadership care conduce altfel oamenii, prin propria creație. Un model de leadership extins, care depășește barierele și pătrunde dincolo de ceea ce vedem cu ochii.
Vorbesc despre el și pentru că încerc să urmez unul dintre principiile creației lui – cel al infinitului. L-am transpus într-o tehnică pe care o utilizez în trainingurile de leadership și, mai des, în sesiunile de orientare în carieră, individuale sau de grup. Uneori o aplic mai intuitiv, alteori mai structurat. Am numit-o “Coloana infinită a deciziilor”.
O tehnică foarte simplă, ce constă în trei etape: Deschidere, Puncte de Intersecție și Închidere. Acestea se succed într-un proces decizional, într-un mod similar creșterii Coloanei Infinitului către cer.
Deschiderile sunt etape de căutare, de extindere, de explorare, de strângere de informații. Mentalitatea este una deschisă, fără judecată.
Punctele de intersecție sunt momente de întâlnire și de separare, în care elementul-cheie este filtrarea. Dacă este urmată de o etapă de închidere, filtrarea ajută la selecția a ceea ce rămâne esențial.
Închiderile sunt etape de restrângere, selecție, luare a deciziilor și finalizare. Aici, mentalitatea devine mai riguroasă, axată pe esență.
Fiecare etapă aduce cu sine o învățătură, dar majoritatea concluziilor sunt extrase în etapa închiderilor, pentru a fi folosite în următoarea deschidere.
De exemplu, dacă lucrăm într-o sesiune de consiliere vocațională, în Etapa de Deschidere, persoana își notează tot ce îi place să facă, fără să judece dacă este „bine” sau „rău”.
În Punctul de Intersecție, stabilește un filtru – adică o serie de criterii de selecție pentru următorul pas.
În Etapa de Închidere, face o selecție finală, prioritizând ceea ce contează cel mai mult pentru ea.
Închiderile pot însemna și încheierea unor procese, fie că vorbim de relații profesionale sau personale, de o etapă din viață sau de o decizie majoră. Nu înseamnă că totul se termină, ci că urmează o nouă etapă, într-o „altă octavă”.
…Totuși, dacă tema se repetă și pare că suntem blocați, înseamnă că ceva nu am închis cu adevărat.
De exemplu, dacă încă nu reușesc să spun „NU” și asta continuă să mă afecteze, înseamnă că trebuie să revin asupra etapelor anterioare și să finalizez procesul. Americanii vorbesc despre „closure” în relațiile neterminate emoțional – și în luarea deciziilor, închiderea unui proces este la fel de importantă.
Am numit-o Coloana Infinită a Deciziilor, pentru că aceste etape se succed continuu, pornind de la o problematică „aproape de pământ” și conducând spre cer – adică spre ceva aspirațional, spre noi înțelesuri.
Tehnica este mult mai amplă. Uneori o prezint simplificat, alteori o utilizez pe parcursul mai multor sesiuni. Fiecare etapă are criterii care o fac inteligibilă și ajută la înțelegerea progresului unei persoane în procesul decizional. Poate fi adaptată fiecăruia, pentru că fiecare are un „punct de pământ” diferit și aspirații diferite.
Este o metodă care poate rezuma o viață întreagă sau un proces de doar câteva secunde. Iar acest lucru nu se datorează tehnicii în sine, ci esenței lui Brâncuși, pe care doar anul acesta am reușit să o înțeleg mai profund.
Brâncuși, liderul-esență.
Sigur, mai sunt și alții ca el, care nu au condus echipe, ci idei. Lideri-esență care ne ridică la alte înțelesuri.
Nu conduce prin motivație, ci prin inspirație.
Nu conduce prin strategii bine puse la punct, ci prin esențializare.
Nu conduce printr-o influență voit dorită, ci cel care privește se lasă influențat.
#leadership
#coloanainfinitului
#decizii
#brancusi